Frica

"Frica - stare de adâncă nelinişte şi tulburare,provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj,teamă,înfricoşare,spaimă;a-ţi fi teamă de cineva sau de ceva,a-ţi fi teamă să nu ţi se întâmple ţie sau altcuiva ceva rău. 

Sinonime : teamă,temere,sperietură. 

Antonime : îndrăzneală, neînfricare. 

Frica stă la baza tuturor emoţiilor negative şi stresante,inclusiv mânia şi sentimentul de a fi jignit,şi îţi distruge sufletul,căci fricosul nu se apropie,ci se îndepărtează de ceilalţi,şi de aceea nu poate iubi.

Frica te face să opui rezistenţă vieţii,şi se manifestă în subconştient prin renunţare,ură,şi un program de distrugere a cauzei fricii,ce se va dovedi în timp autodistructiv.

Frica creează dependenţă de obiectul fricii,deoarece teama de confruntare te face să amâni mereu experienţa care trebuie să te conducă la asimilare şi detaşare.

Frica permanentă pentru viitorul tău şi aşteptările faţă de el denotă blocaje şi fixaţii în gândire,constituind semne de boală. 

Trebuie să-ţi accepţi şi să-ţi trăieşti sentimentele,să le laşi să se consume singure până la capăt,să-şi consume energia lor proprie,fără a încerca să le le blochezi,să le alungi,să le anulezi în mod forţat,pentru a putea identifica rădăcina fricii,şi,dacă este necesar,trebuie chiar să-ţi exagerezi puţin frica,pentru a o putea observa mai bine.

Identifică modul prin care te percepi pe tine că victimă,căci pacea îţi părăseşte inima numai atunci când tu crezi că este posibil ca altcineva să îţi facă ceva împotriva voinţei tale,şi analizează motivul pentru care te simţi neputincios şi în pericol,în această situaţie.

Insuseste-ţi frica şi sentimentele de victimă,recunoaşte-le,acceptă-le şi comunică-le,într-un mod care presupune o asumare totală a responsabilităţii pentru experienţa ta.

Nu trebuie să îndrepţi nimic,căci nu există nimic "rău" de îndreptat,nici pe tine,nici pe altcineva,când te cuprinde frica,nu trebuie să fugi,nici să lupţi,trebuie doar să observi atent de unde provine ea,şi,printr-o comunicare deschisă,cinstită,într-un mod neameninţător,de la suflet la suflet,să refaci legătura şi sentimentul de iubire,căci atunci vor dispărea toate problemele,care sunt doar simptome ale separării şi întreruperii legăturii de iubire.

Nu încerca să te concentrezi pe problemă,căci această concentrare provoacă acutizarea ei,deoarece energia se va îndrepta înspre a repara forţat separarea,şi nu spre a-i înţelege cauza !

Nevoia de separare provine din presupunerea faptului că ceva nu mai este în regulă,s-a schimbat,în mod negativ,şi atunci cineva trebuie să fie de vină.

Este mai bine să începi de la premisa că totul este în regulă,este normal,natural,şi nimeni nu este de vină,fiind vorba doar de un sentiment,pe care simţi nevoia să-l comunici,să-l exprimi,căci separarea începe odată cu ascunderea sentimentelor,şi se va încheia odată cu împărtăşirea lor,aceasta fiind o mişcare de balans,de pendulare,în jurul punctului de echilibru al relaţiilor.

Ascunderea sentimentelor conduce în mod direct la proiecţii ale vinei şi acuze, pacea şi echilibrul fiind îndepărtate imediat, de aceea e necesar să-ţi retragi proiecţia, să-ţi însuşeşti sentimentele, să-ţi asumi responsabilitatea de a le comunica, acest gest refăcând graniţele, creând un spaţiu sigur în care fiecare se va putea exprima în mod uşor şi natural,fiecare fiind ascultat şi auzit.

Frica a fost folosită dintotdeauna ca un mijloc de manipulare,de către cei ce deţin forţa şi puterea,împotriva celor mai slabi şi mai neajutoraţi,ca o modalitate de control al gândirii şi comportamentului.

Manipularea prin frică a fost folosită de către cei care au avut o experienţă insuficientă asupra relaţiilor interumane, cărora le-a fost... frică să nu piardă controlul, adică şi-au dorit să-şi poată menţine poziţia lor de superioritate asupra altora.

Un şef cu insuficientă experienţă managerială va încerca mereu să se impună prin forţă şi putere brută,în mod forţat,faţă de subalternii săi,pentru "a nu-i scăpa din mână",pentru "a nu fi călcat în picioare",pentru "a nu-i lăsa să-şi facă de cap",... 

În cadrul majorităţii religiilor,conducătorii religioşi au încercat impunerea ideii unei divinităţi ce reprezintă forţa şi puterea absolută în Univers,şi considerarea lor ca reprezentanţi legitimi ai acestei puteri pe planeta noastră, această poziţie conferindu-le o superioritate incontestabilă faţă de ceilalţi credincioşi, care impune o subordonare "naturală" a credincio-şilor, faţă de cei ce intermediază relaţia cu forţa şi puterea "sacră".

Noua religie ce va cuprinde planeta va marca un salt al conştiinţei, anulând frica şi teama,propagând sentimentele de linişte,echilibru,armonie,pace,prietenie,apropiere,cooperare, iubire,...demolând ideea de subordonare, de superioritate,de necesitate a impunerii forţate a forţei şi puterii, propagând ideea de egalitate în cadrul relaţiilor inter-umane. 

Prin practicarea respiraţiei profunde,poţi scăpa de frică,poţi face rezistenţa să dispară,în mod natural,căci ritmul respiratoriu este direct legat de frecvenţa vibratorie a gândurilor,şi trăirilor sufleteşti !

Cu cât vei respira mai amplu,mai rar şi mai profund,cu atât te vei simţi mai calm,mai liniştit,mai echilibrat,mai relaxat,mai încrezător,mai puternic,mai energizat,...şi cu cât vei adopta un ritm mai rapid,o frecvenţă mai mare,şi o amplitudine mai superficială,cu atât te vei simţi mai încordat,mai stresat,mai neliniştit,mai anxios,mai obosit,mai neîncrezător,mai temător,...

Controlul stărilor sufleteşti se poate obţine,astfel,prin reglarea conştientă a respiraţiei !"

KAN

preluare de pe:

http://universulspiritual.twilight-mania.com/t147-frica